“The past was erased, the erasure was forgotten, the lie became the truth.”
George Orwell, 1984
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Am pierdut definitiv, în toate cele trei faze (fond, apel, recurs), un proces de presă ce a pornit de la o anchetă pe care instanțele din România au considerat-o campanie de denigrare. Public astăzi motivările instanțelor, pe care sunt obligat să le public, precum și apărările formulate de avocații mei, pe care am dreptul să le public, pentru a servi interesului publicului și al celor peste 35 de surse din această anchetă de a afla ce s-a întâmplat în proces.
Voi preciza, de asemenea, motivele pentru care nu sunt de acord cu deciziile celor 6 judecători de la fond, apel și recurs care au judecat litigiul cauzat de prima anchetă jurnalistică pe care am publicat-o, care nu este însă și prima pe care am realizat-o. Argumentele invocate în motivări mă împiedică să public o altă anchetă, demarată anterior anchetei ce a constituit subiectul acestui litigiu.
Înainte de a prezenta opiniile mele, pe care invit publicul să le trateze strict ca pe niște opinii ale unei persoane fără studii și competențe juridice, mai mult, ca pe niște opinii subiective ale unei persoane nemulțumite de modul în care a fost judecat cazul său, aduc la cunoștința cititorilor câteva lucruri despre mine, confirmate de documentele de la ACEST LINK.
- Sunt reporter la Canal 33 din anul 2017
- Activez în jurnalism ca jurnalist independent din 2012, când am câștigat un premiu din partea Nikon România pentru un documentar despre alpinism realizat integral de mine.
- Sunt câștigător, alături de coechipierul Emanuel Voicu, al primului concurs de mobile journalism din România, organizat de Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București în colaborare cu Deutsche Welle.
- Sunt autorul a numeroase articole, reportaje foto, reportaje video, documentare și știri (am fost reporter de știri la Prima TV) ce au devenit virale.
- Am absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității menționate anterior cu media examenului de licență 10 și media de finalizare a studiilor 9,60
- În acest moment urmez un Master în cadrul aceleiași facultăți, media cu care am promovat examenul de admitere fiind tot 10. Am câștigat, ca masterand, o bursă de merit.
- Ancheta pe care Ministerul Adevărului m-a obligat să o șterg a fost notată cu 10 la materia jurnalism de investigație de Lector univ. dr. Emilia Șercan. E important să menționez că Emilia a verificat exclusiv probele și afirmațiile din ancheta finală. Înainte de această anchetă am publicat două opinii dure despre subiect, despre care Emilia nu știa, opinii care au fost folosite intens în acuzarea mea. Susțin în continuare că ancheta finală a fost foarte bine documentată, foarte bine scrisă și că servea interesului public. Mă voi lupta până la capăt ca să protejez adevărul.
- Alegerea mea de exercitare a profesiilor a fost antreprenoriatul, activând sub această formă nu doar în jurnalism, ci și în domeniul sportiv și în domeniul auto.
- Am absolvit cursurile BMW Driving Academy Maisach Germania, cea mai importantă academie de driving training din lume.
- În domeniul sportiv am devenit campion național la Karate, iar acum sunt Antrenor de Karate Acreditat WKF și Antrenor Certificat WKF pentru proba de Kata, probă la care sunt în prezent unul dintre antrenorii cei mai performanți din România, lucru dovedit de rezultatele remarcabile ale sportivilor pe care-i antrenez. Ei au fost acreditați de Comitetul Olimpic și Sportiv Român ca să reprezinte România la Turneul de Calificare la Jocurile Olimpice și au obținut rezultate unice în România, cum ar fi clasarea pe locul 1 în topul mondial WKF (juniori kata).
Am menționat activitatea sportivă pentru că ancheta pe care am fost obligat să o șterg a avut ca subiect și etica sportivă și fairplay-ul revendicării unor recorduri sportive. În afară de aceste subiecte, ancheta a constat într-o verificare a faptelor (fact checking) în ceea ce privește o serie de articole apărute în presă, precum și etica metodelor de promovare a unor servicii comerciale.
CAPITOLUL 2. ACTELE DIN PROCES
Hotărârile judecătorești și documentele prin care avocații mei au formulat apărarea se găsesc la ACEST LINK
CAPITOLUL 3. OPINIILE MELE
In the end the Party would announce that two and two made five, and you would have to believe it. It was inevitable that they should make that claim sooner or later: the logic of their position demanded it.
George Orwell, 1984
Reiterez faptul că toate punctele din acest capitol sunt opiniile subiective ale unei persoane care nu este mulțumită de modul în care au fost judecate acțiunile sale și insist să fie tratate ca atare. Nu am cunoștințe juridice, iar argumentele pe care le voi prezenta se bazează strict pe logică și pe cunoștințele despre jurnalism.
Mai mult, susțin, printr-un argument logic, ideea că aceste comentarii trebuie tratate de cititori ca opinii: ARGUMENTUM AD VERECUNDIAM – apelul la autoritate. În acest caz, autoritatea adusă în discuție, reprezentată de judecători, are o expertiză relevantă, de aceea argumentele autorității trebuie tratate cu mai multă încredere decât argumentele mele și invit cititorii să facă acest lucru.
Totuși, autoritatea nu este niciodată absolută, prin urmare toate apelurile la autoritate care susțin că autoritatea este infailibilă sunt eronate. Simplul fapt că hotărârile judecătorești provin de la o autoritate nu este, în opinia mea, un argument pentru a ignora critica adusă hotărârilor respective.
Nu voi critica, sub nicio formă, reclamantul și voi respecta decizia instanței de a nu reitera acuzațiile formulate în anchetă. Nu voi mai scrie niciodată despre acțiunile sale. În următoarele zile voi achita integral daunele morale pe care m-a obligat instanța să le plătesc, în valoare de 8000 euro, precum și cheltuielile de judecată în valoare de 4610 RON.
Reformulez, ca să fiu convins că voi fi înțeles corect și de justiția clujeană, în caz că verifică modul în care mi-am îndeplinit obligațiile:
Deși aleg să fiu disident, voi încerca să nu fiu un element ostil și voi arăta prin fapte că mă las influențat pozitiv de discernământul juridic care mi-a fost aplicat, fără a avea vreo acțiune ostilă împotriva măsurilor ferme care au fost luate în ceea ce mă privește.
Totodată, decizia mea este să sesizez Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu acest caz, iar o parte dintre motive pot fi regăsite în continuare. Voi face update periodic acestui text.
DACĂ NU AI LEGITIMAȚIE DE JURNALIST, SCRII ÎN INTERES PERSONAL
La fond nu mi-a fost recunoscută calitatea de jurnalist, în ciuda prezentării în detaliu a activității în domeniu, a unui contract de muncă încheiat cu Prima TV și a legitimațiilor de presă Prima TV și Canal 33, motivul invocat fiind acela că aș fi devenit jurnalist pe parcursul derulării anchetei, dar nu aș fi fost jurnalist la momentul demarării ei, adică în anul 2019. Argumentul instanței este că nu am prezentat legitimația care să confirme că eram jurnalist la momentul demarării anchetei.
Nu sunt de acord cu acest argument, din două motive. În primul rând am dovedit în apel (a doua fază procesuală), printr-un act oficial, că eram Reporter Special Canal 33 din aprilie 2017, cu mult timp înainte de a începe această anchetă, dar nu a contat. În al doilea rând, nu consider că doar un jurnalist are dreptul de a face fact-checking și de a se exprima în legătură cu niște dezinformări pe care le sesizează în spațiul public, ci cred că acesta este un drept al oricărui cetățean.
DACĂ EȘTI STUDENT LA JURNALISM, SCRII ÎN INTERES PERSONAL
După dovedirea, prin cererea de apel, a faptului că eram Reporter Special Canal 33 la momentul declanșării anchetei, instanța a negat din nou calitatea mea de jurnalist, motivând de această dată că, deși activam ca jurnalist, nu eram de fapt jurnalist fiindcă nu aveam finalizate studiile de specialitate și a hotărât, drept urmare, că ancheta a fost făcută „în scop personal”.
Nu sunt de acord cu această interpretare, din mai multe motive. În primul rând nu există în România o lege care să impună terminarea studiilor de jurnalism pentru ca o persoană să poată desfășura activitate în acest domeniu. Activează, în România, numeroși jurnaliști de prestigiu care nu au urmat studii de jurnalism: Cătălin Tolontan, Moise Guran, Carmen Avram, Adelin Petrișor, Cristian Tudor Popescu, Răzvan Exarhu și mulți, mulți alții. Consider că acesta este doar un pretext pentru a nu fi luat în considerare interesul public al subiectului și pentru a fi ignorate zeci de probe și declarații, considerându-se că nu aveam dreptul să le obțin.
În al doilea rând, nu sunt de acord cu argumentul că o anchetă făcută de un student este automat făcută „în interes personal”, pentru că un material jurnalistic, ca să poată fi considerat ca atare de profesorii de la Facultatea de Jurnalism, trebuie să servească interesului public, este prima condiție.
În al treilea rând consider că este irefutabil că e de interes public să fie verificată veridicitatea unor informații care deja au apărut în spațiul public, deci care au fost considerate de interes public de cei care le-au emis și cei care le-au publicat și fix în asta a constat subiectul anchetei. Mai mult, acest argument al instanței din apel mă împiedică să public a doua anchetă, cea notată cu 10 la licență – conform raționamentului instanței și aceasta ar fi făcută tot în scop personal, prin urmare publicarea ei ar avea caracter illicit.
EROAREA DOVEZILOR INCOMPLETE ȘI BIASUL DE CONFIRMARE
Sunt de acord cu teza că „libertatea de exprimare încetează acolo unde încep drepturile relative la demnitatea altei persoane” dar nu sunt, sub nicio formă, de acord cu modul în care au instrumentat instanțele probele puse la dispoziție și nu mă refer la 2-3 probe, ci la zeci de înscrisuri ți zeci de declarații, obținute de la peste 35 de surse.
Munca unui jurnalist de investigație presupune automat faptul că dreptul acestuia la liberă exprimare va intra în conflict cu dreptul subiectului investigației la demnitate și reputație, pentru că jurnalistul de investigație este un individ incomod, care scoate la iveală lucruri ascunse și prezintă o poziție diferită de cea deja cunoscută publicului, în niciun caz o persoană care face copy/paste după comunicate de PR și scrie doar „de bine”, evitând să deranjeze.
Știind că aceste două drepturi vor intra automat în conflict, jurnalistul construiește ceea ce se numește „bază factuală”, „bază faptică”, fiind atent să nu cadă în eroarea biasului de confirmare – „tendința de a căuta, a interpreta, a favoriza și a-și reaminti informațiile într-un mod care să confirme credințele sau ipotezele cuiva, acordând în același timp o atenție disproporționat mai mică informațiilor care o contrazic” (wikipedia).
Baza factuală și probele dovedesc veridicitatea lucrurilor scrise de jurnalist, precum și intenția sa: un jurnalist care acționează cu rea intenție fie scrie fără să aibă o bază factuală, fie scrie lucruri neadevărate. Este, pentru mine, o problemă faptul că în motivări nu se face referire la veridicitatea celor scrise, ori la baza factuală pe care am pus-o la dispoziția instanțelor. Oricine poate face un exercițiu simplu, căutând în motivare (ctrl+F) de câte ori și în ce context apar cuvinte precum „adevăr”, „factual”, „faptic”, „probe”, „dovezi” și alte cuvinte înrudite, pentru a înțelege cât de importante au fost aceste lucruri pentru instanță și cât de importante lau fost pentru mine.
Din punctul meu de vedere, în munca unui jurnalist, dar și în aprecierea muncii unui jurnalist, fiecare probă este extrem de importantă. Există o regulă, a celor trei surse, atunci când un jurnalist publică informații, adică fapte și date, care obligă jurnalistul la responsabilitate în ceea ce privește verificarea veridicității faptelor pe care le prezintă. În niciun moment pe parcursul anchetei nu am încălcat această regulă, dimpotrivă, majoritatea lucrurilor scrise au fost dovedite cu mai mult de trei probe sau declarații de la surse.
Aceste probe nu au fost nici combătute, în sensul să se explice de ce nu sunt valabile, nici nu au fost menționate, au fost pur și simplu ignorate, la fel ca multe dintre fatele pe care le susțineau, fapte esențiale, de interes public. Aceasta este o problemă uriașă, care expune la maxim jurnalistul: cât timp baza factuală și probele ce construiesc adevărul sunt omise atunci când se stabilește intenția jurnalistului, iar intenția jurnalistului poate fi criteriul principal de apreciere a muncii acestuia, jurnalistul este în pericol.
„Suprimarea probelor” sau „eroarea dovezilor incomplete” (în engleză „fallacy of incomplete evidence” sau ”cherry picking”) este o eroare logică ce constă în indicarea unor probe individuale sau date care par să confirme o anumită poziție, ignorând în același timp o parte semnificativă din probele sau datele care pot contrazice poziția respectivă. Plecând de la această eroare logică se prezintă doar poziția unei părți, sau doar versiunea convenabilă celui care argumentează.
EXEMPLU:
Dovezile A și B sunt disponibile.
Dovada A susține argumentul persoanei 1.
Dovada B susține contraargumentul persoanei 2.
Prin urmare, cel care scrie prezintă doar dovada A.
Pentru jurnalist este esențial să fie extrem de atent să nu facă această eroare logică din cauza biasului de confirmare. Este o eroare gravă ca un jurnalist, dornic să confirme o ipoteză, să ignore probele care o infirmă. Jurnaliștii învață în scoală să aibă tăria de a abandona o ipoteză pe care o urmăreau, sau chiar un subiect, dacă nu au probe sau au probe care infirmă ceea ce credeau ei că s-a întâmplat .
Am verificat cu atenție tot ce am scris și probele pe care se bazau afirmațiile factuale, nu am făcut această eroare, în schimb am observat-o pe tot parcursul motivărilor. În cazul analizării unor subiecte instanța a ignorat toate probele. Alte subiecte au fost ignorate, totuși instanța a dispus ștergerea lor.
Dacă jurnalismul pe probe poate fi demolat de justiția pe ignorarea probelor, atunci jurnalismul devine imposibil!
No comment yet, add your voice below!