25 de alpiniști, ghizi și iubitori ai muntelui îi cer lui Radu Albu să prezinte dovezile ”premierei” pe care pretinde că a realizat-o pe Elbrus, după ce Teodora Chețan, din echipa lui de PR, s-a folosit de identitatea unei jurnaliste de la Red Bull pentru a obține documente și informații. 

Puteți citi despre frauda comisă de Teodora Chețan pentru Radu Albu în acest articol:

TEODORA CHEȚAN – IMPOSTURĂ ÎN FOLOSUL LUI RADU ALBU

*** Am ales cuvântul ”hoax”  pentru titlu fiindcă este termenul folosit în alpinismul intermațional pentru a descrie situația când un alpinist pretinde public că a făcut o premieră și, de fapt, nu a făcut-o. Aș fi putut folosi “înșelăciune” sau “escrocherie”, însă am considerat că ”hoax” este mai specific, în plus există și motive ce țin de SEO care m-au determinat să fac această alegere. 

 

În luna ianuarie 2019 Radu Albu a anunțat că a reușit o ”premieră” românească pe Elbrus (5642m), cel mai înalt vârf al Europei. Declarația sa a fost preluată de presa scrisăradio și televiziuni. Conform declarațiilor lui Radu Albu, ”premiera” ar consta în ”atingerea pe timp de iarnă a ambelor vârfuri ale muntelui Elbrus”, cel de 5642 metri și cel de 5621 metri.

Materialele prezentate până acum nu indică însă două ascensiuni reușite, ci mai degrabă faptul că ghidul Radu Albu, alături de colegul său, ghid la compania ”Extreme Expeditions” a lui Radu Albu, s-au rătăcit pe muntele pe care urmează să ghideze clienți. 

Dincolo de lipsa de etică a declarării unei premiere în aceste condiții, contextul poate fi foarte periculos pentru multă lume, ascensiunile montane fiind un domeniu riscant, în care viețile altor oameni depind de profesionalismul și experiența ghizilor. Peste 20 de persoane își pierd anual viața încercând să urce pe Elbrus, cauzele fiind dezorientarea, vremea rea și proasta organizare a expedițiilor.

Iată lista cu o parte a celor ce vor să vadă dovezile atingerii celor două vârfuri ale Elbrusului:

  1. Ovidiu Jelea
  2. Cristian Rață
  3. Alex Paul Manoliu
  4. Radu Manta
  5. Sergiu Olteanu
  6. Costin Miu
  7. Alexandru Baran
  8. Vlad Isac
  9. Mirela Anastasescu
  10. Ciprian Tiron
  11. Vlad Teofil
  12. Dorin Cristea
  13. Cosmin Andron
  14. Daniel Toader
  15. Mihnea Radu Prundeanu
  16. Roxana Elena Bucur
  17. Adelin Udeanu
  18. Ioana Acsinia
  19. Cristina Pogacean
  20. Gheorghe Sologiuc
  21. Titus Gontea
  22. George Stroie
  23. Adrian Valean
  24. Tiberiu Buzdugan
  25. Aurel Sălășan

Fiind implicat, fără voia mea, în povestea ”premierei” anunțate de Radu Albu și în frauda comisă de omul său de PR, am urmărit cu atenție desfășurarea expediției, ”dovezile” prezentate și declarațiile din presă. Nu m-au convins, dimpotrivă, m-au făcut să mă îndoiesc de reușita expediției lui Radu Albu.

Toți alpiniștii pe care i-am contactat, unii nefiind în lista menționată, consideră că Radu Albu nu a publicat nicio dovadă clară a faptului că a atins cele două puncte și că este vorba, cel mai probabil, de un ”hoax” – o înșelăciune al cărei scop poate fi obținerea de avantaje financiare și de imagine.

Din poziția unei persoane care a fost pe Elbrus (5642m) iarna, îi cer lui Radu Albu, alături de alți 24 de alpiniști, ghizi montani și pasionați ai muntelui, să prezinte dovezile atingerii celor două puncte:  vârful de 5642 metri, marcat printr-un bloc din piatră unde sunt sunt lăsate de alpiniști diverse amintiri (steaguri, plachete, pioleți, etc) și a celui de 5621 metri, marcat de o piramidă metalică de aproximativ un metru.

Având în vedere că au mai fost români care au urcat iarna pe Elbrus, singurul amănunt ce ar da caracterul de ”premieră” și un oarecare grad de unicitate acțiunii lui Radu Albu ar fi parcurgerea distanței dintre cele două puncte, lucru la care se pare că niciun român nu s-a mai gândit până acum, însă pe care Radu Albu pretinde că l-a făcut.

Dovezile pot fi foto sau video și trebuie să ateste, fără nicio urmă de îndoială, prezența lui Radu Albu în cele două puncte, pe 21.01.2019. Fără dovezile concrete ale atingerii celor două puncte, nu există nimic în excursia lui Radu Albu în zona Elbrusului care să-i confere caracterul de ”premieră”.

Ca exemplificare a unei fotografii ce atestă ascensiunea, atașez acestui articol o poză realizată în timpul ascensiunii mele, făcute pe 10.01.2010, pe vârful Elbrus (5642m), ce face parte dintr-o serie de peste 20 de cadre trase în același loc. Se vede clar, în spate, blocul de piatră ce marchează vârful, prezent în toate documentările celor care au atins cel mai înalt vârf al Europei.

 

Având în vedere suspiciunile legate de premieră și antecedentul cu frauda echipei de PR a lui Radu Albu, fotografiile pe care le solicităm trebuie să fie neprelucrate și să conțină datele EXIF ce conțin cu exactitate data și ora la care au fost făcute.

Alte exemple de fotografii care atestă atingerea vârfurilor Elbrusului:

 ELBRUS WEST SUMMIT      ELBRUS EAST SUMMIT

În descrierea de pe website-ul personal, Radu Albu scrie că s-a ”învârtit” în jurul vârfului mai înalt (5642m) și că până la urmă l-a găsit. Referitor la vârful mai mic, el scrie că nu l-a găsit din prima, trecând de el, fără să specifice dacă l-a găsit la întoarcere. În afară de aceste amănunte esențiale, textul conține multe descrieri ce trezesc suspiciuni precum am ajuns sus si nu găseam muchia finală de creastă care să ne confirme atingerea vârfului propriu-zis”.

În alpinism, o dovada indubitabilă a atingerii unui vârf este un film care să cuprindă un indiciu din acel punct, în acest caz blocul de piatră și piramida din metal și, dacă vremea permite, o panoramare 360° a împrejurimilor. Iată câteva exemple care dovedesc performanțele unui renumit alpinist român, Alex Găvan: MakaluManasluGasherbrum1Cho OyuBroad PeakShishapangma.

Filmul despre care Radu Albu pretinde că este de pe unul dintre vârfuri este acesta: 

Cele 4 ”dovezi” prezentate de Radu Albu nu sunt edificatoare.

 

1. Câteva fotografii supraexpuse cu el și partenerul său, de tipul close-up, din care nu se poate distinge nimic în jurul lor, din cauza încadrării strânse. Nu se vede niciunul dintre vârfuri, ori împrejurimile, în nicio poză. O fotografie publicată de Radu Albu, ce are coordonatele GPS 43°19’27.957″N 42°27’34.321″E confirmă că a fost în zonă, însă la mare depărtare de vârf, pe 19.01.2019.

2. Câteva filmulețe asemănătoare cu fotografiile, singurele informații în plus fiind oferite de reflectarea împrejurimilor în lentilele ochelarilor, care ne arată că vremea era așa cum e de multe ori pe Elbrus: capricioasă, cu perioade însorite ce alternează cu perioade de vânt și ninsoare.  Nu se vede niciunul dintre vârfuri, ori împrejurimile, în niciun film.

3. O randare video de rezoluție proastă, făcută cu o aplicație gratuită, ce ar trebui să indice, cu erorile de rigoare ale unei aplicații, traseul aproximativ al celor doi pe munte. Din respectiva randare, ce nu conține niciun fel de coordonate ale locului, s-ar putea deduce mai degrabă că Radu Albu s-a rătăcit și că s-a învârtit pe platoul dintre cele două vârfuri decât că le-a atins, dacă ceea ce prezintă randarea este cu adevărat zona Elbrusului, lucru care este incert. Oricum, randarea respectivă nu este o probă indubitabilă că vârfurile ar fi fost atinse. Este imprecisă și poate să aparțină oricui.

4. O diplomă oferită de cei pe care Radu Albu îi descrie în textul său ca fiind ”partenerii noștri ruși”. Nu știu despre ce parteneriat este vorba, însă dacă e vorba de agenția care a ajutat la obținerea vizelor pentru Rusia, agenție pentru care Radu Albu a fost client, diploma nu este o dovadă a atingerii vârfurilor. Ar fi fost mai bine dacă era oferită de o autoritate neutră, de exemplu Salvamont, nu de cineva cu interese financiare, însă tot trebuie prezentate dovezile ascensiunilor. 

Dacă parteneriatul se referă la o relație de afaceri, firma lui Radu Albu colaborând cu companii din străinătate, diploma este și mai puțin relevantă. Am contactat firma de turism care i-a oferit diploma, cerând detalii despre dovezi, nu am primit însă niciun răspuns.

Se pare că nu există alte dovezi!

 

Am discutat prin intermediul facebook messenger cu Radu Albu și nu mi-a arătat alte fotografii ori filme. A specificat doar că are un ”track GPS”, pe care nu a vrut să îl prezinte. Specialiștii în IT pe care i-am contactat au precizat că un track GPS este un document nesecurizat, care poate fi rescris, modificând coordonatele astfel încât la randare să se obțină alt traseu. În același timp un track GPS poate să aparțină oricui, deci nu este o dovadă a faptului că persoana care îl deține a parcurs respectivul traseu.

Un alt mod de a dovedi o ascensiune este folosind mărturiile martorilor. În textul publicat de Radu Albu nu se precizează nimic despre alte persoane întâlnite pe cele două vârfuri. Dacă astfel de martori ar apărea ulterior, alte întrebări ar necesita răspuns. De ce nu a scris nimic Radu Albu despre faptul că a întâlnit pe vârfuri alte persoane?  Martorii respectivi, dacă ar apărea, au atins vârfurile? Au dovezi? L-au văzut pe Radu Albu în ambele puncte? I-au făcut fotografii? Le-a cerut Radu Albu să îi facă fotografii? Dacă nu, de ce? 

Până acum însă nu există alt martor al ascensiunii lui Radu Albu în afară de partenerul său, ghid montan la compania lui Radu Albu, alături de care Radu Albu a încercat această ”premieră”. Nici el nu a prezentat vreo dovadă concretă.

Înșelăciunile nu sunt rare în alpinism.

 

Pentru cititorii fără experiență în domeniul alpinismului solicitarea unor dovezi clare poate părea exagerată, însă nu este. Fraudele în domeniul alpinismului sunt dese și uneori hilare, cum este cazul recent a doi alpiniști indieni care au manipulat digital două fotografii de pe Everest, eliminând alpiniștii care urcaseră și introducând, cu ajutorul unui program de prelucrare digitală, poze cu ei.

 

 

Pozele 1 și 2 sunt cele originale, iar 3 și 4 sunt pozele în care cei doi s-au ”photoshopat” pe Everest. Guvernul nepalez le-a înmânat certificatele care atestau ascensiunea pe Everest, pozele au ajuns în mass-media și, când hoax-ul a fost demascat, cei doi s-au ales cu interzcerea intrării, pe o durată de 10 ani, în Nepal, iar certificatele au fost retrase.

Alt exemplu elocvent este Frederick Cook, un explorator cunoscut, care a fost prins cu o înșelăciune ce a rămas în istoria alpinismului, când a clamat prima ascensiune pe McKinley folosind o poză făcută pe o stâncă din altă parte. 

Câțiva alpiniști au mers la fața locului, au căutat locurile în care el a făcut pozele despre care pretindea că sunt de pe vârf și le-au reprodus în detaliu, dovedind tuturor că acesta mințise. Boston Museum of Science a cerut unei companii să facă o analiză profesională a fotografiilor, care a dovedit, la rândul ei, frauda. Este o poveste senzațională despre cât de departe pot merge unii oameni cu minciuna pentru a obține faimă.

În Parcul Denali există și un panou care informează vizitatorii în legătură cu minciuna lui Cook:

 

Un alt articol interesant este pe website-ul celebrei agenții ”Adventure Consultants”, despre povestea unor alpiniști care au fost certificați de Ministerul Turismului din Nepal în urma unei presupuse ascensiuni pe Manaslu. S-a dovedit ulterior că nu fost atins vârful.

Alt caz celebru este cel al lui Christian Stangl, care s-a scuzat spunând că ”și-a imaginat” că a urcat pe K2.

Alpinismul este plin de astfel de povești și de aceea se duce o luptă intensă pentru demascarea fraudelor, există baze de date, cum ar fi Himalayan Database, care este continuarea muncii jurnalistei Elisabeth Hawley, cunoscută și sub numele de ”Sherlock Holmes of the Mountaineering World”. Există și un vârf  în Nepal care poartă numele jurnalistei. O scurtă biografie a sa poate fi citită aici, pe website-ul de pe care poate fi descărcată și o aplicație ce conține toate datele colectate de ea de-a lungul timpului despre  ascensiunile în Himalaya. 

Există aventurieri adevărați, oameni ce dovedesc curaj incredibil, determinare și viziune în atingerea unor obiective greu de imaginat, oameni care inspiră și încântă. Există însă și oameni care mint publicul, presa, prietenii, colegii, din dorința de a se bucura și ei de gloria adevăraților cutezători.

Impostorii din istoria alpinismului nu sunt puțini. Din acest motiv, dovezi concrete sunt cerute atunci când se recunoaște o premieră. Totuși, unii încearcă să trișeze, fiind motivați mai mult de recompensele extrinseci decât de satisfacția interioară. Aceștia sunt falșii alpiniști.

Ei încearcă să obțină doar gloria, fără poze care să certifice realizările, sau cu poze false, iar statele în care alpinismul deja a devenit o industrie iau măsuri, cum ar fi obligativitatea purtării de dispozitive GPS pentru a  înlătura fraudele, introdusă de Nepal.

Motivele hoax-ului lui Radu Albu ar putea fi:

  1. Banii
  2. Reputația și recunoașterea
  3. Promovarea în mass-media
  4. Atragerea de sponsori
  5. Atragerea de clienți pentru afacerea sa, Extreme Expeditions
  6. Caracterul
  7. Lipsa de reacție a alpiniștilor și lipsa de informare a jurnaliștilor

Din respect față de alpiniștii onești, de care România nu duce lipsă, în semn de apreciere față de realizările lor, întotdeauna adevărul trebuie spus. Consecințele ignorării minciunilor și manipulărilor, precum și promovarea unor false ”premiere” au un impact negativ asupra tuturor celor pasionați de munte și asupra publicului. 

Cel mai mare pericol pentru o societate este promovarea unor minciuni ca fiind performanțe, se pierde astfel direcția, se pierd reperele, se îngroapă valorile. 

În același timp este esențial pentru toată lumea să se afle dacă un ghid care vrea să ghideze, contra-cost, clienți pe un munte, s-a rătăcit sau nu s-a rătăcit pe muntele pe care vrea să-i ghideze pe alții și dacă a mințit sau nu a mințit ca să atragă clienți. 

Până acum, toate probele indică un hoax.

 

9 Comments

  1. Habar n-am cine e Radu Albu sau autorul articolului, daca vreunul din ei minte sau nu. Dar sa pui in titlul unui articol in romana “hoax” mi se pare complet retardat.

    • Exact :))). Articolul este insa foarte bine documentat si structurat. Il strica “hoax”-ul asta…probabil trecut ca si o figura de stil, pentru expresivitate. In orice caz, fairplay ar fi sa ii acorde si lui Radu A. dreptul la replica.

    • E adevărat, puteam scrie “înșelăciune” sau “escrocherie”. ”Hoax” este însa termenul folosit în alpinism pentru a descrie situația când un alpinist pretinde public că a făcut o premieră și, de fapt, nu a făcut-o. Veți afla asta dacă veți urma link-urile din articol. Nu există, din ce știu eu, un termen specific în limba română, nici nu știu să se fi întâmplat vreodată ca o premieră să fie contestată public în istoria alpinismului românesc. Și mai sunt niște motive ce țin de SEO pentru care am ales acest cuvânt. Dacă nu vă place titlul ignorați-l și citiți informațiile. Zi faină!

  2. „Am ales cuvântul ”hoax” pentru titlu fiindcă este termenul folosit în alpinismul intermațional pentru a descrie situația când un alpinist pretinde public că a făcut o premieră și, de fapt, nu a făcut-o. Aș fi putut folosi “înșelăciune” sau “escrocherie”, însă am considerat că ”hoax” este mai specific, în plus există și motive ce țin de SEO care m-au determinat să fac această alegere. ”

    Pînă acolo e ok, însă acelei expresii îi este alăturată mențiunea „posibil”.
    În lumina ultimei, se poate spune și că acel Albu a urcat Elbrusul.

    Ca părere a mea, deranjul pe acela pleacă de la un banal omenesc.
    Și anume teama teribilă ca acela să nu răpească, autorului de aici și altora, entuziasmul publicului credul.
    Care să nu mai privească spre tipii cu „Hoax”-ul, ci spre alt șarlatan.

    Cînd doi se ceartă, există asemănare de fire, între ei. Iar astfel există rezonanță, comunicare.
    Între doi tipi din medii diferite, rămîne infinit mai puțin de spus/acuzat.

    • Sunteți foarte ambiguu în exprimare, îmi este clar că vă deranjează ceva la acest articol, nu îmi este deloc clar ce anume.

      Dacă este vorba de modul în care este scris, ignorați-l și concentrați-vă pe informații: omul de PR al lui Radu Albu s-a folosit de identitatea altcuiva în campania de promovare a unei premiere pentru care nu există dovezi.

      Dacă este vorba despre faptul că eu, autorul articolului am urcat pe Elbrus iarna, vă recomand să citiți link-urile din articol, care conduc spre alte hoax-uri din istoria alpinismului. Este firesc ca astfel de contestări să vină din partea unora care au, cât de cât, idee despre ce vorbesc.

      Și vă recomand, înainte să scrieți ”șarlatan”, să citiți articolul despre Teodora Chețan, din care veți afla cum de mi-a atras atenția subiectul Elbrusului, după 10 ani.
      Experiența mi-a arătat că, de obicei, șarlatanii sunt cei care iau apărarea șarlatanilor, nu cei care îi înfruntă. 😉

    • Cum?!

  3. „Se pare că nu există alte dovezi!”

    Veți fi domniile voastre născute pentru a explora, însă nu vă caracterizează îndrăzneala/siguranța afirmațiilor ferme.
    Ori vi-i teamă de judecată pentru calomnie.

    • Dacă există, ele nu au fost prezentate. Eu sunt convins că e vorba de un hoax. Totuși, nu am cum să afirm că ele nu există – poate Radu Albu nu a publicat toate dovezile. De exemplu, când am urcat eu, nu am publicat poza cu blocul de piatră, care se află în acest articol. Am ales alta, în care se vedea peisajul, însă aveam dovada certă, în caz că mi-ar fi cerut-o cineva. Să pretindem că nu le are este, într-adevăr, calomnie. Solicitarea lor este un gest absolut normal, din moment ce Radu Albu a anunțat că a făcut o premieră.

    • Domnu’ Ordean,

      e clar ca nu sunteti mare prieten cu engleza. Nu va place un cuvant din titlu ca e in egleza, va racaie si titlul paginii ca e in aceeasi limba si o dati inainte cu vesnica exprimare arhaica, voit intortocheata, care credeti ca va face original. Subtil poate? Depasit as zice, depasit de lumea asta si cuvintele in engleza, greoi probabil in a duce la capat o editare pe o pagina html.
      Domnu’ Ordean, am tot dat de postarile dumneavoastra prin paginile de tematica de la noi, si tre’ sa admit ca ma enerveaza agravat exprimarea arhaica, greoiae, voit interesanta, dar cam nula si lipsita de sens.
      Va rog sa va retrageti undeva, intr-un colt mioritic, cu un catastif si sa lasati tastura la o parte. Am obosit sa va tot vad numele all over world wide web. Google translate it.


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *